În brațe la mami: Nașterea fiului meu a fost cea care m-a învățat importanța alăptării. Dacă nu s-ar fi născut cu o greutate de doar 2680 de grame, probabil că nu aș fi înțeles niciodată pe deplin că alăptarea nu e o simplă opțiune de stil de viață, ci o alegere făcută în numele sănătății.

Din fericire, copilul meu nu a stat la terapie intensivă. Lupta noastră s-a dat acasă, pentru fiecare picătură de lapte matern, de la relactare, la alăptare exclusivă, iar în prezent continuăm alăptarea. În ultimul an, de când am început să abordez alăptarea și dincolo de experiența mea personală, am întâlnit și citit cazuri emoționante, situații de copii prematuri, nou născuți cu malformații grave, pentru care laptele matern ar fi fost esențial. Am întâlnit nepăsare din partea celor care ar fi trebuit să sprijine dreptul nou născutului la lapte matern, dar am întâlnit și povești fericite.

Povești fericite cu și despre lapte matern se întâmplă la secția de Terapie Intensivă Nou Născuți de la Spitalul de Urgență pentru Copii “Marie Curie” din București, pe care am avut onoarea să o vizitez. Spun onoarea, pentru că este cea mai performantă secție de TI neonatală din Estul Europei. E locul din care pleci cu emoții amestecate – durere și lacrimi văzând cazurile de acolo, dar în același timp speranță văzând felul în care sunt tratați nou născuții și mamele lor. E locul în care se întâmplă minuni, de curând, profesorul Cîrstoveanu, șeful și sufletul secției a finalizat cu succes prima procedură de dializă hepatică la sugar, din lume. Secția găzduiește cele mai grave cazuri, copii prematuri și nou născuți cu malformații grave, transferați din toată țara.

Citeste toata povestea