Am ajuns cu bine in Maroc. Drumul a fost lin si fara peripetii.

Dupa o scurta acomodare am scos din bagaj si incaltarile de alergare pentru un prim antrenament la 30 de grade.
Traseul a fost un zig-zag pe aleile Marrakesh-ului, unde traversarea e o adevarata provocare, chiar si pentru Talpa Iute :), pe drumul inspre aeroport si prin Cyber Park (un parc cu internet gratuit).

O bucurie de copil alergarea asta cu soare si caldura.
Doi pusti, Raid si Iyas, m-au insotit vreo 2 km in incercarea de a-mi lua macar 10 dirhami. Insistenti baietii, ce sa zic. La un moment dat au cerut doar 5 dirhami, iar cand le-am spus ca am doar apa si o banana, mi-au cerut banana, evident. Le-am dat-o, mi-au multumit si au cotit-o la stanga.
Copiii astia se bucura de orice. Ca si anul trecut am luat de acasa caiete, creioane colorate si baloane. Am sa le dau copiilor din Zagora. Nici nu va inchipuiti cat de fericiti sunt cand primesc astfel de daruri.

De data asta ma insotesc si ai mei copii. E o bucurie sa povestim despre cum traiesc alti oameni, in ce case locuiesc, ce mananca sau cum se imbraca.
Copiii se joaca cu lucruri simple: bete, nisip, pamant si frunze. Invatam sa ne bucuram si noi, iar azi, ca un preambul, i-am pregatit Horicelului tortul aniversar de 4 ani 🙂 Shhhttt, ca nu stie, dar maine va primi si camila mult dorita.

Sunt aici ca sa le ofer o mica bucurie si bebelusilor din Sectia de terapie intesiva nou nascuti de la Marie Curie. Ajuta-ma si tu cu o donatie pe care poti face direct pe pagina bancadelapte.ro.
Iti multumesc!